Timpul, uitarea, ignoranta, dezinteresul, dezinformarea si peste toate prostia reusesc īmpreuna, īntr-o deplina armonie, sa īngroape aproape pentru totdeauna unele evenimente importante, care, pe putin, ar fi trebuit instalate pentru totdeauna pe un piedestal. De aproape doua decenii, īn penuria noastra de evenimente deosebite prin cupele europene, se tot evoca deschiderea de drum pe care a facut-o Craiova Maxima, urmata de doua brave semifinale ale dinamovistilor, totul culminīnd cu formidabilele succese ale Stelei, care si-a adjudecat Cupa Campionilor si Supercupa Europei, pentru a mai bifa apoi īnca o finala.
Nimic neadevarat pīna aici si jos palaria īn fata celor ce au izbutit asemenea performante. Aceasta lista īnsa ar trebui completata, chiar īnceputa din punct de vedere cronologic, cu īnca o isprava de pe acelasi front, pe care īnsa mai ales timpul a ascuns-o īn praful uitarii. Īn urma cu 65 de ani, īn iulie 1940, RAPID Bucuresti, dupa ce eliminase doua formatii puternice, Hungaria Budapesta si Gradanski Zagreb, a ajuns īn finala Cupei Europei Centrale. Astazi, aceasta competitie multora nu le spune nimic, cu atīt mai mult performanta celor din Giulesti. Nefasta schimbare de dupa august 1944 a contribuit si ea cu buna stiinta la trecerea īn neant a acestui succes rapidist, doar tara era controlata de dinamovisti si stelisti...
Ei bine, aceasta competitie, denumita si Mitropa Cup, demarata īn 1927, avea pe-atunci aproximativ importanta Ligii Campionilor de astazi. Poate fi considerata chiar un stramos al acesteia, la ea fiind īnscrise primele doua clasate din campionatele tarilor din centrul Europei. E adevarat ca nu participau echipe din Marea Britanie (certata pe-atunci cu toata lumea fotbalistica), Spania, Germania (nevrīnd pe-atunci sa abandoneze amatorismul) sau Franta (cīt s-a mai rugat zadarnic saraca sa fie acceptata printre participante!). Dar īn acele vremuri, īn Austria, Ungaria si Cehoslovacia se juca fotbal de cea mai buna calitate si sa nu uitam eterna Italie. E adevarat ca la editia din 1940, pe care o evocam astazi, datorita expansiunii Germaniei naziste, echipele din Austria si Cehoslovacia nu au participat, si italienii motivīndu-si absenta prin tulburarile la care era supus atunci Batrīnul Continent. Au ramas īnsa aproape invincibilele echipe maghiare si cele din Iugoslavia, aceleasi nuci tari dintotdeauna.Sa nu credeti īnsa ca a fost o īntīmplare acel parcurs al Rapidului. Cu doi ani mai devreme, giulestenii reusisera o rasturnare fabuloasa care a facut epoca, dupa 1-4 la Budapesta spulberīnd-o pe Ujpest īn Giulesti cu un neverosimil 4-0. Si ca sa arat ca echipele noastre se aflau īn plina ascensiune, mai amintesc ca īn aceeasi editie Ripensia a eliminat pe Milan!
Asa ca, daca nu ne-ar fi calcat cizma sovietica, ar fi fost mari sanse ca un trofeu european sa poposeasca mult mai devreme īn Romānia. Acea finala, īn care visiniii ar fi trebuit sa se confrunte cu Ferencvaros, cu toate ca a avut mai multe programari, nu s-a mai disputat, dar nu din cauza razboiului, cum s-a scris eronat de-atītea ori, ci a relatiilor tensionate pe care le-aveam atunci cu Ungaria datorita nefericitului Dictat de la Viena.
Īnchei prin trecerea īn revista a celor care au reusit acel formidabil parcurs: P. Radulescu - Slivatz, Lengheriu - Cossini, Rasinaru, I. Moldoveanu, I. Costea - Sipos, I. Wetzer, Auer (care era si antrenorul echipei), Baratky, Gavrilescu, Bogdan, Simko, R. Florian. |
|
